Calea Victoriei - încotro?

Pașii propuși de Străzi pentru Oameni pentru regenerarea Căii Victoriei

〰️

Pașii propuși de Străzi pentru Oameni pentru regenerarea Căii Victoriei 〰️

La 2 ani după lansarea petiției prin care cerem pietonalizarea permanentă a Căii Victoriei și cu 30.000 de semnături în spate, revenim cu o poziție a asociației despre regenerarea acestui bulevard important al capitalei. Calea Victoriei poartă multe straturi — de arhitectură, de memorie, de neglijență și de potențial neactivat. Rar se întâmplă ca o stradă să aibă simultan istoria, poziția geografică, patrimoniul construit, infrastructura de cultură și energia civică necesare pentru a deveni cu adevărat coloana vertebrală a unui oraș care se respectă. Calea Victoriei le are pe toate

Poziția Asociației Străzi pentru Oameni este clară: Calea Victoriei trebuie tratată ca un proiect strategic de spațiu public, nu doar ca o axă de circulație. Înainte de orice soluție punctuală, Bucureștiul are nevoie de o viziune coerentă despre ce fel de spațiu public vrem să fie Calea Victoriei. Un coridor de tranzit sau o stradă animată, sigură, accesibilă și reprezentativă, conectată la viața cotidiană a orașului?

Ce ne dorim pentru Calea Victoriei

〰️

Ce ne dorim pentru Calea Victoriei 〰️

  1. O stradă pentru oameni, nu doar pentru tranzit auto: Susținem calmarea traficului, reducerea dominanței automobilului, traversări mai sigure, circulație clar reglementată pentru bicicliști și un spațiu în care pietonii să se simtă protejați, nu tolerați.

  2. Spațiu public de calitate, nu doar o modificare de carosabil: Avem nevoie de mai multă umbră, copaci, locuri de stat, mobilier urban, accesibilitate reală și confort pentru toate vârstele. Vrem intervenții concrete care fac strada mai locuibilă.

  3. O stradă vie în fiecare zi, nu doar un decor pentru weekend: Transformarea nu trebuie să producă un simplu spațiu de consum sau o succesiune de evenimente temporare. Calea Victoriei trebuie să susțină viața cotidiană: locuire, cultură, întâlnire, mers pe jos, mers cu bicicleta, comerț local și utilizare publică accesibilă tuturor.

  4. O abordare sistemică: Integrarea coerentă a Căii Victoriei într-o rețea extinsă de spații publice centrale, cu organizarea unor concursuri internaționale de soluții pentru piețele majore de pe traseu.

  5. Siguranță reală pentru toți: Schimbarea trebuie corelată cu accesul vehiculelor de urgență, nevoile riveranilor, aprovizionarea, accesibilitatea persoanelor cu mobilitate redusă și problema riscului seismic. O stradă mai prietenoasă trebuie să fie și o stradă mai sigură.

    Transformarea Căii Victoriei nu trebuie gândită ca un proiect fix, închis din prima etapă, ci ca un proces urban capabil să devină mai bun prin testare, feedback și expunere controlată la tensiunile reale ale orașului. Nassim Nicholas Taleb, în cartea sa Antifragil, face distincția între sistemele robuste (care rezistă la șocuri fără să se schimbe), sistemele fragile (care se rup sub presiune) și sistemele antifragile. Acestea din urmă sunt cele care prosperă din variație, incertitudine și erori mici, pentru că sunt construite astfel încât fiecare presiune să poată produce învățare și îmbunătățire.

    Aplicat în cazul nostru, acest lucru înseamnă că transformarea Căii Victoriei nu ar trebui să depindă de o singură decizie definitivă, vulnerabilă la opoziție publică, schimbări politice sau disfuncții de utilizare. Un proiect fragil ar fi unul impus brusc, fără consultare și fără mecanisme de corectare: la primele conflicte — trafic, zgomot, accesul riveranilor, tensiuni între pietoni și bicicliști, ocupare excesivă a teraselor — proiectul poate fi contestat, blocat sau abandonat. Un proiect antifragil, în schimb, folosește aceste fricțiuni ca date de proiectare.

    Instrumentele există, momentul există, oamenii există. Hai să luăm această decizie împreună.

    Vă invităm să descoperiți mai departe în raport recomandările noastre pentru administrație:

Next
Next

Broșura Pietonalelor