ARCUB la 30 de ani - Interviu cu Mihaela Păun
Există instituții publice despre care afli că există abia când ai nevoie de un aviz. Și există ARCUB. Cele două categorii nu se suprapun deloc.
Pe 28 de ani din cei 30 de existență ai instituției, Mihaela Păun a fost acolo. Nu ca administrator al unui buget cultural, ci ca om care a construit, eveniment cu eveniment, infrastructura vie a orașului. Festivaluri de teatru de stradă, concerte în piețe, Târgul de Crăciun de la Universitate din 2001, candidatura pentru Capitală Culturală Europeană, prima strategie culturală a Bucureștiului. Și, poate cel mai important, Străzi Deschise, proiectul prin care Calea Victoriei a redevenit, câteva zile pe an, un loc al oamenilor.
Cu prilejul aniversării a 30 de ani de activitate, vrem să le spunem la mulți ani. Și să le mulțumim.
O echipă care a rămas împreună
Cel mai ușor lucru de spus despre ARCUB este că organizează evenimente. Cel mai adevărat lucru este că a construit o echipă care a rezistat timpului, și asta nu e puțin lucru în cultura românească. Mihaela Păun vorbește despre asta cu o mândrie discretă:
„Cel mai frumos este că în echipă suntem foarte mulți care am rămas încă de la începuturi. Eu sunt în echipă de douăzeci și opt de ani. Nu suntem bătrâni, suntem doar maturi. Știm ce vrem, unde suntem, ce vrem să facem mai departe."
Iar maturitatea asta nu s-a construit prin ierarhii rigide sau prin control de sus în jos. Mihaela explică cum arată leadership-ul în practică la ARCUB:
„Vine de sus într-un anumit fel, discret, fără să se vadă că vine de sus, pentru că eu cred că cel mai important este să-ți alegi echipa în funcție de felul în care ești construit."
Și continuă, descriind o cultură internă pe care o instituție privată ar fi mândră să o aibă:
„Felul în care lucrăm este unul deschis, colaborativ, exact ideea de echipă. Nu există un personaj în vârful ierarhiei care dă indicații. Eu tot timpul discut cu colegii mei, ușa mea e deschisă la propriu și la figurat. La rândul meu, mă duc către ei să mă sfătuiesc. Prefer să am îndoieli și să nu fiu un om al certitudinilor."
O instituție publică în care directoarea preferă să aibă îndoieli. Nu e ceva ce auzi în fiecare zi.
Selecția oamenilor se face pe baza compatibilității reale cu felul în care se lucrează acolo, și Mihaela este sinceră de la bun început cu cei care vor să se alăture:
„Le spun tuturor celor care vor să facă parte din echipă atât părțile bune, cât și părțile rele. Trebuie să știe că e o activitate intensă, care nu întotdeauna începe la ora nouă și se termină la ora patru, ci de multe ori începe și nu știi când termini. Se lucrează sâmbăta, se lucrează duminica. Atunci când ceilalți se distrează, noi trebuie să lucrăm, pentru că asta e meseria noastră."
Dar onestitatea asta vine însoțită de ceva important: o bucurie autentică față de ce fac. Nu constrângere, nu sacrificiu, ci sens:
„Dincolo de asta, ne place foarte tare ceea ce facem, pentru că deschiderea asta vine dintr-o bucurie autentică față de muncă. Scopul este unul frumos și nobil: acela de a sprijini viața culturală a orașului. E un domeniu atât de frumos, în care nu ai timp să te plictisești căci se întâmplă mereu lucruri noi."
Ce știe ARCUB să facă și ce știe să nu facă
ARCUB s-a născut ca finanțator al proiectelor culturale ale ONG-urilor, un intermediar creat tocmai pentru că Primăria, ca organism mai greoi, nu putea juca direct acest rol. De-a lungul timpului a crescut și ca producător de evenimente proprii. Dar ceea ce o face cu adevărat remarcabilă în peisajul instituțiilor publice din România este că, la un moment dat, și-a înțeles limitele și și-a asumat un rol mai subtil:
„Ușor-ușor ne-am dat seama că rolul nostru real este acela de integrator, de platformă de dialog. Am realizat asta în momentul în care am deschis Hanul Gabroveni. Încă din șantier îmi dădeam seama că următoarea și cea mai mare provocare era cum faci ca locul să fie viu, cum faci ca toată lumea culturală a orașului să se adune aici."
Răspunsul a venit prin candidatura pentru Capitală Culturală Europeană, care a funcționat ca un catalizator pentru a aduna la aceeași masă antreprenori, ONG-uri, instituții publice, primării de sector. Din acel proces s-a născut și prima strategie culturală a Bucureștiului. Dar poate mai importantă decât strategia a fost lecția de metodă: că un oraș se construiește prin dialog, nu prin decrete.
Astăzi, ARCUB funcționează și ca partener pentru inițiativele altora, oferind nu doar finanțare, ci ghidaj practic, echipamente, sprijin în procesul de autorizare. Iar pentru festivalurile proprii, a ales să lucreze cu curatori externi:
„Am adoptat ca regulă ca festivalurile pe care le-am păstrat să aibă un curator, un director artistic, o persoană externă care creează programul, pune tema festivalului, dă patina artistică. Alături de ea există un coordonator de proiect intern, care se ocupă de partea administrativă: hârtii, aprobări, autorizări, contracte."
E o formulă care separă clar creativitatea de birocrație, și care lasă loc oamenilor din afara instituției să aducă perspectivă proaspătă. Același principiu îl aplică și în relația cu cartierele orașului, unde s-a retras din poziția de inițiator și a ales să sprijine ce există deja:
„Cred că reușim în mare măsură. Nu putem și nici nu trebuie să ne propunem să dăm startul în toate demersurile. Între timp au apărut foarte mulți actori culturali, izvorul de creativitate este nesfârșit, și cred că mult mai bine ne stă ca sprijin pentru ei."
Această modestie instituțională, conștiința că nu trebuie să fii tu cel care inventează totul, este rară. Și e exact motivul pentru care colaborarea cu ARCUB funcționează.
Cum am lucrat împreună
Noi la Străzi pentru Oameni am avut ocazia să experimentăm direct această deschidere în două momente importante.
Primul a fost conferința de lansare a raportului Grădina Revoluției, pe care am organizat-o la Hanul Gabroveni. Am venit cu un proiect civic, cu un raport despre o piață centrală transformată în parcare, și ni s-au deschis ușile fără ezitare. ARCUB a înțeles imediat de ce subiectul contează și de ce merită un spațiu de dialog serios.
Al doilea moment a fost Grădina Amintirilor, evenimentul din decembrie 2025 prin care Piața Revoluției a fost eliberată temporar de mașini și transformată într-un spațiu pietonal de reculegere. ARCUB a fost co-organizator, iar ce a însemnat asta în practică a fost o lecție despre ce înseamnă know-how-ul real în organizarea de evenimente în spațiul public.
Noi aveam viziunea, entuziasmul și comunitatea. Ei au venit cu tot ce nu știai că nu știi: gardurile de securizare a perimetrului, coordonarea cu paza, prezența salvării, avizele necesare, toaletele ecologice. Lucruri care par administrative până în momentul în care îți dai seama că fără ele nu se poate deschide un eveniment public. ARCUB nu ne-a dat lecții și nu ne-a corectat. A rezolvat, discret și eficient, exact ce trebuia rezolvat, lăsându-ne pe noi să ne concentrăm pe ce știam să facem.
„Artiștii și oamenii creativi din oraș trebuie să știe că au în noi un partener. Un artist mare, valoros, nu poate fi și artist și propriul lui manager. Noi suntem acel manager din spatele scenei, care vine cu soluții la problemele strict administrative."
Exact asta am trăit și noi.
30 de ani și un oraș în schimbare
Mihaela Păun descrie cu bucurie transformarea publicului bucureștean de-a lungul a trei decenii. La primele ediții ale festivalului de teatru de stradă B-Fit in the Street, oamenii ezitau să interacționeze cu artiștii, care veneau din țări cu o cultură a străzii mult mai bogată. Acum vin la Festivalul Luminilor cu câini purtând zgărzi luminoase.
Treizeci de ani de constanță au produs asta. Nu o campanie, nu un proiect cu termen de finalizare, ci prezență continuă, an după an. Iar publicul a crescut odată cu evenimentele:
„Publicul a crescut semnificativ, este mult mai informat, știe la ce să se aștepte și știe să colaboreze."
La 30 de ani, ARCUB nu se simte la capătul drumului. Mihaela Păun vede noi provocări deschizându-se și le primește cu același entuziasm cu care a început:
„Îmi dau seama că, de fapt, se deschid alte provocări. Și mie îmi plac provocările."
Iar noi sperăm să continuăm să fim parte din această poveste, cu proiectele noastre și cu energia noastră, alături de oameni care știu că un oraș mai bun se construiește împreună, discret, fără să se vadă că vine de sus.
La mulți ani, ARCUB!