Reflecții urbane: Unde a dispărut spațiul pentru oameni?
Autor: Florina Ciuchita
Te rog să privești pe geam sau să te oprești din mers și să privești în jurul tău. Ce vezi, auzi și simți?
Sursă: Poze generate cu Playground
Mașini de toate felurile parcate sau în trafic? Sunt sigură că unele chiar interesante, dar treci peste asta. Privește și spune-mi dacă ceea ce vezi ți se pare o viața urbană de calitate?
În timp ce te plimbi sau stai la o cafea, poate deja nu mai auzi claxoanele sau nu mai simți mirosul înecăcios, dar asta doar pentru că te-ai obișnuit și le ignori în mod automat. Te rog din nou să fii prezent - simte mirosul ce te înconjoară și observă dacă în jurul tău sunt mai multe mașini decât oameni. Cum este spațiul din jurul tău? Te face să te oprești sau îți dorești să mergi mai departe? Dacă ar fi să te oprești, ai avea o bancă și un copac sub care să te așezi?
Oprește-te din când în când și ascultă sunetul orașului. Privește în jur și observă viața orașului. Întreabă-te: unde este spațiul pentru viața urbană?
Îndrăznesc să afirm că ceea ce te înconjoară acum (în București, cel puțin) nu este o viață urbană de calitate. Nu ar trebui să te strecori printre mașini, să ai confort și rapiditate doar cu mașinile individuale, să respiri aer poluat, să parcurgi distanțe mari pentru un spațiu privat sau public în care să poți sta, să te întâlnești cu prietenii, să te plimbi. O viață urbană de calitate ne oferă spații publice pentru interacțiuni umane de calitate pentru toate vârstele și categoriile sociale și ne asigură o conexiune cu natura și un mediu sănătos. Orașul este una dintre cele mai mari invenții ale oamenilor - ne-am adunat pentru a trăi colectiv și a ne dezvolta într-o societate, dar cumva (sau undeva) am uitat de spațiul pentru viața urbană.
Indiferent dacă ne place sau nu, la momentul actual, orașul pune în centrul agendei urbane persoanele care dețin mașină, consolidând astfel „nevoia” de a te deplasa cu mașina personală, atât pentru confort, cât și pentru statutul social.
Astfel, orașul a ajuns să ignore însăși viața din interiorul său și să reducă jocul și interacțiunile umane care în sine reprezintă urbanitatea, valorile urbane și sociale. Urbanitatea reprezintă atât valorile și caracteristicile spațiului public (străzi, piațete, parcuri), cât și interacțiunile politicoase, non-agresive și comunitare între persoane. Arhitecta Daniela Calciu a demonstrat în lucrarea sa de doctorat, Urbanitate: despre concept și rolul său” că urbanitatea este o construcţie culturală care exprimă şi aduce la scara umană dorinţa de oraş (realitate materială) şi voinţa de cetate (corp al cetăţenilor)”.
Cum ne recuperăm spațiul pentru viața urbană?
O viață urbană de calitate sau „calitatea vieții”, depășește performanța economică. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) definește calitatea vieții ca fiind „conceptul de bunăstare umană (bunăstare) măsurat de indicatori sociali în loc să fie măsurat prin venit și producție”, iar biroul statistic al Uniunii Europene, Eurostat, o măsoară prin analiza: „condițiile materiale de trai (venit, consum și condiții materiale), timpul liber și interacțiunile sociale, securitatea economică și siguranța fizică, guvernarea și drepturile fundamentale, mediul natural și locuibil și experiența globală a vieții”.
Ce ne spun aceste definiții? Atunci când orașele își planifică creșterea și dezvoltarea, precum și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii săi, trebuie să ia în considerare atât aspectele economice, cât și pe cele sociale. Un mod mai simplu de a măsura acest lucru ar fi: este orașul în cauză un oraș pentru copii?
În linii mari, acest indicator cuprinde mai mulți indicatori, cum ar fi:
este un mediu sănătos care implementează proiecte de reducere a poluării?
încurajează formarea unei comunități?
crește conexiunea cu natura?
investește în spații publice calitative pentru toate categoriile de vârstă?
și-a îmbunătățit siguranța - percepută, reală și fricile sociale?
implementează principii de dezvoltare durabilă și sustenabilă?
încurajează economia de proximitate și dezvoltarea de servicii de bază în cadrul cartierelor rezidențiale pentru a reduce distanțele?
oferă suficiente locuri de muncă și deține un mediu privat care implementează politici care susțin întemeierea familiilor?
Lista continuă, deoarece un oraș pentru copii, așa cum este detaliat mai jos, reunește mai multe obiective pe agenda urbană a unui oraș, nu se limitează doar la locuri de joacă și instituții educaționale.
Ce legătură are un oraș pentru copii cu o viață urbană calitativă pentru toată lumea?
În primul rând, dacă este sigur pentru copii să se deplaseze, atunci este sigur și pentru bătrâni, tineri, femei și bărbați. În prezent, orașul răspunde nevoilor mașinilor, ignorand nevoile persoanelor vulnerabile, cum ar fi copiii, bătrânii și femeile. Astfel, conceptul de ‘oraș pentru copii’ pune în centru omul, răspunzând nevoilor de bază asupra cărora oamenii cad de acord mai ales când vine vorba de bunăstarea copiilor (în cele mai multe cazuri).
Ghidul ”Cities Alive: Designing for urban childhoods” (tr. Orașe pline de viață: planificare pentru copilăria urbană) menționează că beneficiile orașului prietenos cu copii „depășesc beneficiile pentru copii și adaugă valoare vieții tuturor cetățenilor. Cantitatea de timp pe care copiii o petrec jucându-se în aer liber, capacitatea lor de a se deplasa independent și nivelul lor de contact cu natura sunt indicatori puternici ai performanței unui oraș, și nu doar pentru copii, ci pentru toți locuitorii orașului. Poate în mod unic, o abordare prietenoasă cu copiii are potențialul de a uni o serie de agende progresive - inclusiv sănătatea și bunăstarea, sustenabilitatea, reziliența și siguranța - și de a acționa ca un catalizator pentru inovația urbană.”
Cum putem măsura dacă un oraș este prietenos cu copiii?
Cartea ”Loc de joacă urban: cum planificarea și designul prietenoase cu copiii pot salva orașele” propune 10 indicatori strategici pentru a dezvolta un cartier pentru copii. Până la urmă, cartierul este utilizat ca scala cea mai bună de a pilota inițiative care să fie apoi scalate la nivelul orașului (despre această idee vom discuta mai în detaliu într-un alt articol). Acestea au fost adaptate și traduse în cartea Orașul Românesc 4.0: Doctrina Pătraș, Jocul lui Ender, Înțelepciunea lui Viktor Frankl și Naveta Virtuală a Nomazilor Digitali astfel și denotă independența copiilor într-un cartier sigur și cu oportunități de învățare, socializare și joc:
Merg pe jos la școală sau magazine locale fără un adult (de la 8 ani).
Merg cu bicicleta la școală sau magazine locale fără un adult (de la 8 ani).
Ies afară și mă joc în apropierea casei mele (până la vârsta de 11 ani).
Mă simt binevenit și în siguranță afară, în timpul zilei și după ce se lasă întunericul.
Am acces la spațiu verde în cartierul meu.
Am acces la un loc liniștit în aer liber în cartierul meu.
Cartierul meu are o mulțime de copaci.
Am acces la o gamă variată de locuri în aer liber în cartierul meu.
Am acces la un loc în aer liber în cartierul meu, unde familia
extinsă și prietenii pot organiza un picnic.Călătoresc din cartierul meu în centrul orașului pe jos, cu bicicleta sau cu transportul public (de la 11 ani).
Libertatea copiilor în cadrul peisajului urban nu înseamnă că aceștia nu vor sau nu mai trebuie să experimenteze orașul alături de părinți. Această independență reprezintă un nivel în plus prin care copii pot învăța și dobândi aptitudini și cunoștințe prin descoperire, independență și atenție. Putem fi de acord că în prezent copiii nu pot să se deplaseze singuri și în siguranța nici în jurul blocului sau către școală pe jos, cu bicicleta sau cu transportul în comun. Mai mult, trăiesc într-un mediu poluat, fără acces la natură, puține locuri de joacă în proximitate sau ușor accesibile și uneori chiar sunt izolați și nu fac suficientă mișcare pentru că petrec mult timp în casă.
Pentru a îmbunătăți mediile urbane pentru copii și pentru a-i proteja, au fost dezvoltate multiple concepte și inițiative. De exemplu, UNICEF a creat Inițiativa Localități Prietene ale Copiilor, „care sprijină autoritățile locale în realizarea drepturilor copiilor la nivel local și care are la bază Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului. Inițiativa a fost lansată în anul 1996 de către UNICEF și UN-Habitat pentru a acționa în baza rezoluției adoptate de cea de-a doua Conferință ONU privind Așezările Umane (Habitat II) și pentru a face orașele locuri în care toți să trăiască decent.” La nivel global fac parte din această inițiativă peste 5.600 de localități din 48 de țări, implicând 30 de milioane de copii. În România, municipiul București, Brașov, Bacău, Deva, Moinești și alte localități au aderat și s-au angajat să depună eforturi pentru a respecta drepturile copiilor și pentru a deveni localități prietenoase copiilor. Potrivit site-ului UNICEF, condițiile pentru ca o localitate să primească certificatul de Localitate Prietenă a Copiilor sunt următoarele:
Fiecare copil și tânăr este valorizat, respectat și tratat corect în cadrul comunităților lor și de către autoritățile locale.
Vocea, nevoile și prioritățile fiecărui copil și tânăr sunt auzite și luate în considerare în politicile, bugetele și programele publice și la luarea deciziilor care îi privesc.
Fiecare copil și tânăr are acces la servicii sociale de bază de calitate: servicii de protecție, medicale, de educație, suport nutrițional, dezvoltare și educație timpurie, justiție și sprijin familial.
Fiecare copil și tânăr locuiește într-un mediu sigur și curat: protecția împotriva exploatării, violenței și abuzului, accesul la apă potabilă, salubritate și igienă, un design urban sigur, care răspunde nevoilor copilului, mobilitate și absența poluării și a deșeurilor.
Fiecare copil și tânăr are oportunități de a se bucura de viața de familie, de joacă și de timp liber: activități sociale și culturale și locuri sigure în care să se întâlnească cu prietenii și să se joace.
Orașele care își pun copiii în centrul agendei urbane se concentrează în mod concret pe crearea de medii sănătoase, atrăgătoare, educative și interactive, menite să îmbunătățească interacțiunile umane și să contribuie la protejarea naturii și sănătății oamenilor. Mai exact, ARUP, o companie globală de designeri, consultanți și experți dedicați dezvoltării durabile, prezintă următoarele puncte ca fiind beneficiile proiectării pentru copii:
Îmbunătățește sănătatea și starea de bine (activitate fizică, activități accesibile, starea de bine mentală, activități accesibile)
Stimulează economiile locale (retenție a familiilor, destinații vibrante, dezvoltare atrăgătoare, economii de spațiu)
Îmbunătățește siguranța (siguranța rutieră, străzi sigure și active, percepția siguranței, abordarea temerilor sociale)
Construiește comunități mai puternice (interacțiune socială, generarea comunității, timp petrecut împreună, incluziune și accesibilitate)
Îmbunătățește natura și sustenabilitatea (legătura cu natura, riscul și aventura, spațiile naturale mai sălbatice, starea de bine și sanctuarul)
Crește reziliența (cetățeni rezilienți, răspuns la amenințări, reziliența la schimbările climatice, multifuncționalitatea)
Conduce la schimbări catalitice (temă unificatoare, cetățenie activă, resurse, depășirea rezistenței)
Sursă: Orașul Românesc 4.0, disponibil la acest link.
În ceea ce privește calități cheie ale spațiilor publice prietenoase cu copiii, cartea Orașul Românesc 4.0 enumeră patru (accesibil, design creativ, în conexiune cu natura și facilitează conexiunile sociale), detaliate în graficul de alături.
În tot acest context, mobilitatea joacă un punct central. De la conceptul „woonerf” în Delft până la „superblocks” în Barcelona, se poate observa că modul în care sunt prioritizați utilizatorii spațiilor publice determină modul în care acestea sunt utilizate. Este adevărat, sunt mai mulți factori care asigură că un spațiu public este populat și oferă o viață urbană - de la mobilier urban, la umbră, la servicii de bază, la artă sau orice alt punct de întâlnire care invită oamenii să iasă afară. Prin urmare, schimbarea în mobilitate reprezintă doar un aspect prin care se crează spațiile necesare pentru a face loc unei vieți urbane de calitate. În plus, se adaugă posibilități de joacă și activități fizice (pentru toate vârstele prin intermediul diferitelor elemente urbane), biodiversitate (spații verzi, plante locale, grădini urbane, etc) și un mediu sănătos care protejează oamenii și natura (aer curat, reducerea poluării fonice).
Pentru că discutăm despre mobilitate, există și un ghid dedicat designului străzilor pentru copii: Designing Streets for Kids. Acesta a fost publicat și dezvoltat de către National Association of City Transportation Officials (NACTO) și Global Designing Cities Initiative (GDCI - program dezvoltat de NACTO). În ceea ce privește dezvoltarea unui oraș pentru copii, mai jos sunt prezentate inițiativele orașului Tirana (Albania), pentru a exemplifica câteva direcții prin care un oraș poate să producă o schimbare semnificativă.
Tirana - orașul care creează spațiu pentru viața urbană plecând de la ideea de a dezvolta un oraș sigur și prietenos cu copii
Schimbarea poate fi înspăimântătoare, de neînțeles sau pur și simplu nu pe placul tuturor atunci când tulbură ”confortul” perceput și alterează anumite obiceiuri și comportamente existente. În cazul capitalei Albaniei, nici locuitorii săi nu au acceptat de la bun început reducerea spațiului pentru automobile și creșterea spațiului pentru pietoni. Cu toate acestea, administrația locală a reușit să găsească un punct comun pentru a-i convinge pe adulți să accepte reintroducerea spațiului destinat unei vieți urbane de calitate: bunăstarea și fericirea copiilor. De ce a fost important să implice copiii în procesul de dezvoltare urbană și cum au contribuit ei la acest proces?
Administrația locală a elaborat numeroase inițiative pentru transformarea spațiului urban. Dintre cele mai ambițioase inițiative menționate pe site-ul Rethinking Childhood, amintim următoarele inițiative:
construirea unui parc urban care să traverseze orașul (primul pas a fost pietonizarea centrului orașului - Piața Skanderbeg),
planificarea și implementarea unei infrastructuri de piste de biciclete sigure pentru deplasarea copiilor sau
elaborarea unui ghid pentru devoltarea unui cartier pilot „pentru bebeluși, copii mici și îngrijitori”.
Care a fost punctul zero? Politici prietenoase cu copiii.
Orașul a început cu proiecte de renovare a locurilor de joacă, a parcurilor și a grădinițelor. În acest context, administrația a adresat întrebarea corectă: "orașul pentru oameni sau pentru mașini?". Toate proiectele implementate au demonstrat locuitorilor că schimbarea este posibilă, benefică și dorită. Ca urmare, orașul a recâștigat spații pentru oameni. Cum? Prin introducerea elementelor de joacă în spațiul urban, promovarea zonelor cu trotuare mai largi, spații verzi și elemente naturale, piste pentru biciclete și creșterea spațiului public pentru pietonii de toate vârstele.
Câteva exemple concrete
Politica școlilor deschise 24 de ore a oferit spații în plus pentru comunitate și renovarea grădinițelor.
Conceptul de „loc de joacă” a încetat să fie delimitat de restul spațiului urban și să fie integrat prin eliminarea binecunoscutelor garduri și a unui design bazat pe elemente naturale și care oferă experiențe de învățare prin joc copiilor.
Plantarea de copaci pentru a construi Pădurea Orbitală și regândirea spațiilor centrale precum Parcul Mare, Piața Nouă și Piața Skanderbeg (pietonizarea piațetei este prezentată mai jos în detaliu).
Crearea unei rețele de piste pentru biciclete (protejate), pavarea de drumuri noi și îmbunătățirea celor existente.
Colectarea de date. Administrația locală monitorizează traficul și poluarea aerului, prezența serviciilor precum clinicile și grădinițele, adecvarea trotuarelor, distanțele de mers pe jos între punctele de odihnă, numărul de copaci și lampadare stradale, zgomotul stradal, densitatea parcurilor și a spațiilor verzi și întreținerea facilităților, conform Fundației Bernard van Leer.
Sursă: Rethinking Childhood
Pietonizarea Piațetei Skanderbeg
Acest proiect a întâmpinat, de asemenea, provocări deoarece aducea o mare schimbare în Tirana: reducerea spațiului pentru mașini. Cu toate acestea, administrația locală s-a bazat pe noii agenți de dezvoltare urbană - copiii Tiranei. Toate proiectele precedente, cum ar fi parcuri noi, locuri de joacă și renovarea grădinițelor, au contribuit atât la transformarea mediului fizic, cât și la beneficii directe pentru copii și tineri, care au devenit promotori cheie ai schimbării capitalei într-un oraș sănătos, verde, incluziv și locuibil.
Cum s-a întâmplat pietonizarea pe scurt? Copiii erau invitați să se bucure de acest spațiu deschis pentru oameni zile la rând. Astfel, adulții au fost convinși (cu siguranță nu toți) să accepte schimbarea și să susțină noua funcționalitate și noul design al piațetei, concepute pentru oameni. Potrivit site-ului Public Spaces, piațeta are acum o esplanadă înconjurată de multiple grădini (spații verzi), locuri de joacă, elemente de apă, mobilier urban etc., și găzduiește activități variate, de la concerte de seară la târguri ocazionale pentru fermierii locali.
Piața Skanderbeg - înainte și după
Source: Public Space
Pieton în străinătate. Dar în București, când?
Pietonizarea este prezentată și utilizată la momentul actual în București sub forma unui eveniment, ceea ce nu este greșit. Așa cum am văzut mai sus în exemplul Tiranei, oferă ocazia cetățenilor să vadă ce înseamnă și ce beneficii le aduce tuturor - de la cetățeni la sectorul privat. Însă, consider că este și o linie fină între activitatea de a deschide străzile sub formă de urbanism tactic și străzi deschise doar pentru festivaluri. Evenimentele și inițiativele acestea, în timp, trebuie să se consolideze în mentalul colectiv și ca un model de stradă, nu doar un eveniment trecător. Mobilitatea pietonilor reprezintă mai presus de toate un drept și un stil de viață, de aceea, nu trebuie să fie eliminat acest aspect din comunicarea și implementarea inițiativelor.
Ce vreau să spun mai exact? Posibilitatea de a merge prin oraș cu scopul de a mă plimba sau tranzita orașul trebuie să fie oferită de către autoritățile locale la cel mai bun standard. Și anume, spațiu suficient care să-mi ofere siguranță din toate punctele de vedere, fără gropi sau alte provocări pe traseu, verdeață pentru că am nevoie atât de umbră în zilele toride cât și de un aer mai bun, conexiune și accesibilitate către un mijloc de transport în comun, iluminare adecvată pentru deplasări pe timp de noapte, politici pentru a asigura că parterul clădirilor să aibă geamuri și să fie luminate (este tot din perspectivă de siguranță, verificați explicațiile oferite de către arhitectul Jan Gelh în cartea sa Orașul pentru oameni), mobilier urban care să-mi ofere oportunități de a sta jos gratis, etc. Acestea au fost doar câteva exemple care nu sunt general valabile peste tot. Fiecare traseu pietonal trebuie să se adapteze la specificul zonei. Astfel, vreau să observați că nu doar mașinile au nevoi clare de infrastructură urbană (e.g., să nu fie gropi în asfalt), ci și oamenii au. Să mergi, să respiri aer curat și să ai spații publice accesibile sunt drepturile noastre.
Sunt inițiative de lăudat și în capitala noastră, care au reușit să avanseze importanța străzilor ca spații publice în București. De exemplu, inițiativa Străzi deschise, cum este deseori prezentat proiectul de transformare a mai multor străzi pentru mașini din capitală în zone pietonale, a început în timpul pandemiei, în 2021, și continuă și în prezent.
Sursă: Ioana @ Străzi pentru Oameni
Un alt exemplu este evenimentul din Piațeta Italiană organizat anul acesta, prin care zona a fost deschisă pietonilor pentru o zi. Acest eveniment a fost organizat de către Primăria Sectorului 2 București în parteneriat cu ARCEN și Universitatea Tehnică de Construcții București - UTCB, în cadrul proiectului european DivAirCity. Proiectul a fost finanțat prin fonduri europene și a adunat peste 2000 de pietoni de toate vârstele prin diferite activități (ex., ateliere creative, mobilier stradal, discuții, etc).
Sursă: Ioana @ Străzi pentru Oameni / Alex Damian
Un alt demers important este faptul că Bucureștiul a devenit în anul 2022 candidat al inițiativei UNICEF - Localități Prietene ale Copiilor prin semnarea unui memorandum. De exemplu, prin aderarea la această inițiativă, capitala pune bazele unui proces participativ de luare a decizilor prin care include atât părinții, cât și copiii și adolescenții. O astfel de abordare nu doar asigură că orașul include vocile tuturor cetățenilor lor și comunică nu doar faptul că și copiii sunt cetățeni cu drepturi și nevoi, ci și faptul că își dezvoltă viitorii adulți implicați în procesul de luare a deciziei. Durează, dar este un început.
Acestea sunt doar câteva inițiative organizate de către administrația publică în parteneriat cu asociații, reprezentanți ai universităților și alți stakeholderi locali, de aceea, cred că suntem într-un moment oportun pentru ca Bucureștiul să răspundă la următoarea întrebare, atât sectorul public cât și cetățenii: este orașul pentru oameni sau pentru mașini? Să nu uităm că atunci când se dezvoltă și se creează spații pentru mașini, este redus spațiul de joacă și dezvoltare pentru copii, spațiul tău de relaxare și socializare, iar atât sănătatea ta și a copiilor este pusă în pericol.
În încheiere, deși nu vreau să lansez întrebări fără răspunsuri, gândește-te te rog și la acest scenariu (real, de altfel): într-o lume în care natalitatea scade și orașele vor concura pentru familii și tineri - unde vei alege să trăiești și cine va rămâne într-un oraș care nu valorifică omul și viața urbană, când există alte orașe care oferă un spațiu pentru o viață urbană de calitate?