Dorința ascunsă a orașului pentru mașini
de Florina-Adina Ciuchiță
Los Angeles este orașul mașinilor: de la dezvoltarea sa pe orizontală și casele individuale, până la numeroasele autostrăzi care îl traversează și la transportul public cu acces inegal la cartiere. Desigur, în București nu vorbim de autostrăzi, dar parcurgând acest articol, putem găsi similarități, cu siguranță. (nota editorului)
Revenind la LA, așa arată de sus acest paradis al mașinilor fix în centrul orașului.
De la orașul-grădina la paradisul mașinilor
Viziunea orașului a pornit de la conceptul de „Oraș al Grădinilor”, dar s-a îndepărtat considerabil de acesta. La care se mai adaugă și viziunea lui Ford, conform căreia trăiești urban din confortul suburbiei. Aș putea intra în mai multe detalii despre cum Los Angeles a condus dezvoltarea orașelor în jurul mașinilor, însă esențial de reținut este că au crezut că vor crea o utopie în care oamenii să aibă case cu spații verzi în jurul lor și să poată ajunge oriunde repede și confortabil. Dacă vrei totuși să afli mai multe despre viziune, citește aici.
Chiar dacă inițial acest tip de dezvoltare s-a datorat sistemului lor de tramvaie, noua tehnologie a vremii, mașina, a fost îmbrățișată și promovată de industria auto și de autorități. Da, da, trenul pe care ulterior l-au dezmembrat a ajutat la crearea acestui oraș faimos. Aveau inclusiv autostrăzi pentru biciclete! Pe de altă parte, în trecut, distanțele erau foarte mari pentru pietoni, infrastructura de biciclete nu oferă conectivitate sau protecție, iar transportul public nu este distribuit în mod egal în toate cartierele. Așadar, mașina era îmbrățișată de comunitatea care migra în Los Angeles, precum și de sprijinul politicilor federale, care au dus la crearea acestor spaghete-autostrade ca să ajungi și mai repede și să elimini traficul. Mai multe benzi pentru a elimina traficul au ajuns să arate așa:
Sursă: Los Angeles Times | Screeshot Articol despre Traficul din Los Angeles, https://www.latimes.com/local/lanow/la-me-traffic-los-angeles-20170220-story.html
La cele mai de sus se adaugă poluarea mașinilor, ceea ce a atras în 1999 prima lege la nivel de stat, care cerea reducerea poluării, și o altă lege care cerea balansarea opțiunilor de tranzit prin implementarea principiului de străzi complete (străzile trebuie să includă infrastructură pentru toți utilizatorii - pietoni, bicicliști, transport public și mașini).
De ce o hartă din 1962?
Pentru că reprezintă rețeaua de transport public și organizarea acesteia în zone tarifare distincte. Aici traversarea dintre zone implică tarife diferite față de călătoriile realizate în cadrul aceleiași zone.
Următoarele două hărți sunt și mai importante. Prima hartă arată cum era planificată o rețea feroviară foarte extinsă pentru Los Angeles în anii 1920. A doua hartă arată rețeaua de metrou și de trenuri care există astăzi. Împreună, ele arată că LA a avut cândva o viziune puternică asupra transportului public, a pierdut-o în era mașinii și încearcă acum să o reconstruiască.
Stânga: Un plan istoric de transport rapid („Comprehensive Rapid Transit Plan”, ~1925); Dreapta: Harta actuală a rețelei Metro LA și a trenurilor regionale (Metrolink, Amtrak).
Acesta este realitatea orașului care a investit masiv în mașini! Încearcă să readucă la viață infrastructuri și servicii dezvoltate după ani de investiții în planificare autocentrică, inducerea cererii de a folosi mașina și creșterea traficului și a poluării. Însă nu înseamnă că nu există o schimbare în modul în care orașul își percepe viitorul. Primul semn este faptul că orașul dorește să își îmbunătățească rețeaua Metro LA și rețeaua de trenuri regionale.
Ai auzit că nimeni nu merge în Los Angeles? Oare e adevărat?
Ai auzit vreodată de CicLAvia sau de eforturile pe care orașul le face pentru a îmbunătăți accesul pietonilor, transportul în comun și bicicletele, precum și pentru a crea un sentiment de comunitate și spații de întâlnire pentru cetățeni?
Există o urmă de speranță chiar și pentru LA
Nu vreau să spun că Los Angeles este un exemplu de bună practică, dar este un bun indicator și un exemplu concret că investiția continuă în mașini nu este soluția. Chiar și paradisul mașinilor vrea să devină un oraș pentru oameni.
În ceea ce privește centrul vechi, pot fi avute în vedere zone precum Little Tokyo, Arts District și alte spații cu semnificație istorică. De asemenea, Linia Expo (Expo Line) a fost extinsă și leagă centrul Los Angelesului de plajă. Extinderea acestei linii reprezintă un pas important în îmbunătățirea mobilității între zonele dense ale orașului și coasta Pacificului, reducând nevoia de a folosi mașina.
Deci, metrou, metrou și iar metrou este soluția pentru mobilitate, nu tunele, nu autostrăzi.
Străzi complete, Parklets și evenimente temporare
Departamentul de transport al Los Angelesului are anumite programe pentru îmbunătățirea străzilor din centrul orașului, precum Active transportation, Parklets și People streets. De asemenea, Departamentul de Planificare al orașului a dezvoltat un ghid pentru proiectarea străzilor complete.
Ca urmare, străzile complete sunt reintroduse, deoarece măsura specifică faptul că fiecare lucrare de îmbunătățire a străzilor trebuie să includă și acest aspect. Iată cum arată locul și de ce investiția și prioritizarea celorlalți utilizatori ai spațiului public nu înseamnă eliminarea mașinii.
Strada numărul 7 din Downtown LA
CicLAvia a fost lansată în 2010 și este un eveniment care le permite oamenilor să folosească temporar străzile pentru a merge, a se da cu bicicleta, a mânca diferite mâncăruri tradiționale, a petrece timp cu copiii și prietenii, a admira arhitectura.
Pe scurt, lasă oamenii să interacționeze diferit cu orașul. Beneficiile acestui eveniment sunt atât sociale, cât și economice. Ceea ce nu am înțeles este care a fost beneficiul pe termen lung al acestui eveniment. Se desfășoară de 14 ani, dar într-o cultură atât de adâncă a mașinii, evenimentul acesta a promovat mai mult dezvoltarea infrastructurii pentru pietoni și bicicliști în mintea comunității.
București, încotro?
Cu această ocazie revin la părerea mea cu privire la București, trebuie să fim atenți când aceste festivaluri temporare organizate pe străzi ar trebui să devină și proiecte tangibile care să schimbe viața de zi cu zi și să nu ofere doar un sentiment de sărbătoare și efemer.
Dacă vrei o discuție mai teoretică și să înțelegi câteva concepte din spatele cărora un oraș autocentric își începe tranziția către o planificare orientată pe oameni, te invit să citești articolul:
Dacă și paradisul mașinilor și-a dat seama că nu a făcut bine investind în planificare autocentrică și plătește scump să revină la o formă care susține mersul pe jos, bicicleta și transportul în comun, adică o calitate a vieții mai bună și un acces echitabil și incluziv la oportunități, noi de ce încercăm să investim în mașini și mai mult?
Transportul, ca sector, este atât un motor economic, cât și o modalitate de a permite oamenilor acces egal la școală și joburi; nu este doar un beneficiu pentru cei puțini și nici o scuză pentru a menține niveluri ridicate de poluare, care ne afectează sănătatea.
Dacă LA se străduiește să iasă din bula mașinilor, noi de ce vrem să facem opusul?
