Paris en Selle. Evoluția activismului pentru infrastructura velo

Paris a trecut printr-o transformare dramatică pe parcursul ultimului deceniu, trecând de la o capitală centrată pe mașini, la un model global pentru ciclism și infrastructură prietenoasă cu pietonii.

Această schimbare a fost declanșată în 2014, odată cu alegerea primarului Anne Hidalgo, care și-a asumat proiectul ambițios de a regenera întreaga infrastuctură velo a orașului. Procesul a fost inițial destul de lent, însă presiunea publică din partea grupurilor de voluntari precum Paris en Selle (“Paris, pe bicicletă”) și uzul strategic al presei au împins administrația să își accelereze planurile. 

Am fost foarte bucuroși să putem sta de vorbă cu Corentin Roudaut de la Paris en Selle și să învățăm din experiența sa.

Astăzi, de Ziua Mondială a Bicicletei, vă prezentăm acest interviu.

SpO: Ai putea să ne spui cum ai ajuns să te implici în Paris en Selle și cum arăta orașul pentru bicicliști și pietoni când ai început prima oară activitatea?

Corentin Roudaut: Când m-am mutat în Paris, erau foarte multe mașini și era puțin înfricoșător, așa că m-am oprit din a-mi folosi bicicleta pentru ceva vreme. Doi ani mai târziu, în 2018, orașul a construit o nouă pistă de biciclete în cartierul meu, așa că am zis că e timpul să încerc să merg cu bicicleta din nou și nu m-am mai oprit de atunci. Asta m-a făcut să folosesc bicicleta în Paris.

Ce m-a făcut să mă implic în Paris en Selle a fost faptul că, la vremea aceea, locuiam în partea de est a orașului. Si ca mulți parizieni, trebuia să străbat tot Parisul pentru a ajunge la muncă, în partea de vest. E important de știut că e o diviziune destul de mare între cele două părți ale orașului. Estul e mult mai de stângă din punct de vedere politic, cu mult mai puține mașini și mai multe biciclete. Cu cât mergeam mai departe pe ruta spre muncă, cu atât era mai puțină infrastructură. Trebuia să am foarte mare grijă pe bicicletă și voiam să schimb asta. Așa am început să mă implic în activismul pentru infrastructura velo.

---

“ în 2018, orașul a construit o nouă pistă de biciclete în cartierul meu, așa că am zis că e timpul să încerc să merg cu bicicleta din nou.”

SpO: Cum a evoluat relația dintre societatea civilă și ONG-uri odată cu alegerea primarului? Mișcarea exista la firul ierbii, dar a trebuit să vă organizați și să lucrați și cu administrația publică.

Corentin Roudaut: Există, de fapt, o istorie destul de lungă pe care nu mulți oameni o știu. Organizațiile care activau pentru ciclism au început încă din anii ’70, odată cu prima criză de petrol. Primele schimbări au avut loc abia în anii ’90, cand s-a legalizat folosirea bicicletei pe benzile de autobuz. Au reușit să închidă malurile Senei în fiecare duminică. Pentru că asta e Franța, aveam greve la metrou destul de des, ceea ce însemna că oamenii foloseau biciclete pentru a merge la muncă.

În 2001 am ales primul primar de stânga, care a inițiat un program de bike-sharing. La vremea aceea nu prea aveam piste de biciclete, dar măcar oamenii aveau un mod simplu de a închiria o bicicletă și să vadă pe pielea lor că ele pot fi folosite prin oraș.

În 2014, Anne Hidalgo a fost aleasă și a fost și anul în care ne-am înființat. A promis multă infrastructură velo, dar pentru primii trei ani nu a făcut nimic, motiv pentru care noi am apelat la presă să criticăm acest lucru. Am creat un întreg site care spunea că Hidalgo a realizat doar 4% din ce a promis, ceea ce a creat puțină mobilizare. Trei ani mai târziu, când candida pentru al doilea mandat, 40% din ce a promis fusese realizat.

De asemenea, am organizat și proteste stradale când a fost nevoie. De exemplu, am avut un pod cu trei benzi care era închis pentru biciclete și autobuze. Am mers pe pod și l-am blocat cu biciclete. Am fost înlăturați de poliție, dar mesajul s-a transmis mai departe.

Încercăm să lucrăm și cu orașul într-un mod inteligent și să fim un partener al orașului. Avem o relație bazată pe încredere, în cadrul căreia ne invită să ne spună ce vor să facă și cum putem să-i ajutăm să-și îndeplinească planurile. Uneori ne dau informații private pe care știm să le păstrăm pentru noi. Suntem văzuți ca niște parteneri ai orașului, nu ca niște adversari, și așa am putut să ne atingem scopuri și să fim mândri că suntem constructivi.

SpO: Când ați creat site-ul și erați o voce critică pentru administrație, vă era dificil să mențineți un echilibru între vocile critice și accesul la decidenții politici?

Corentin Roudaut: Echilibrul e destul de greu de menținut. La fiecare decizie pe care o facem, la asta ne gândim întâi. Vorbim cu fiecare parte din spectrul politic. Suntem prezenți în fiecare sector din Paris și vorbim cu fiecare primar. Nu suntem o organizație părtinitoare, deoarece singura parte pe care o luăm este cea a ciclismului. Când lucrurile decurg mai rău, nu ne e frică să o spunem. Dar, în același timp, mereu încercăm să menținem o relație funcțională cu politicul.

SpO: Au existat vreodată momente în care parteneriatul cu administrația primarului a devenit riscant pentru relația cu publicul general?

Corentin Roudaut: În special dreapta (politică), care se află în opoziție de 25 de ani, încearcă să spună că suntem influențați politic. De exemplu, fondatorul asociației noastre a plecat pentru a-și înființa propria firmă de consultanță și a obținut câteva contracte din partea orașului pentru proiectarea noilor piste de biciclete. Acest lucru a fost criticat de opoziție, însă pentru noi e ceva normal, deoarece el e acum un expert. Acest lucru nu afectează relația noastră.

SpO: Vedem asta și în România, unde dreapta politică pune accentul mai mult pe vorbe decât pe fapte. Ați avut parte de critică și de troli în mediul online?

Corentin Roudaut: Vedem asta și aici, iar persoana care coordonează platformele noastre online muncește din greu să blocheze trolii de pe rețelele sociale. În pandemie, primăria a creat multe piste de biciclete temporare, ceea ce reprezenta un lucru pentru care noi am militat. Problema a fost că infrastructura temporară era vopsită cu vopsea galbenă, care e destul de urâtă. Acest lucru a declanșat o revoltă pe rețelele sociale, unde oamenii criticau faptul că Parisul a ajuns un oraș murdar, iar vopseaua galbenă simboliza asta. Aceasta contra-mișcare a câștigat destul de multă popularitate, dar noi am încercat mereu să ne distanțăm de ea. Vrem să ne menținem credibilitatea și să nu ne implicăm în aceste certuri online care nu sunt productive.

Când comunic cu reprezentanți aleși, mereu le spun că „nu faceți destule, trebuie să meargă mai repede treaba”. Dar când comunic în presa națională sau internațională, mereu spun că transformarea merge foarte bine. E o chestiune de echilibru. Am decis să avem o atitudine pozitivă către mersul pe bicicletă în general. Mesajul pe care încercăm să-l transmitem este că mersul pe bicicletă este cel mai bun mod de a naviga orașul: rapid, practic și pur și simplu distractiv. Paris este unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, iar cel mai bun mod de a-l vedea este de pe bicicletă.

“Mesajul pe care încercăm să-l transmitem este că mersul pe bicicletă este cel mai bun mod de a naviga orașul: rapid, practic și pur și simplu distractiv. Paris este unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, iar cel mai bun mod de a-l vedea este de pe bicicletă.”

SpO: Cum ați câștigat credibilitate și accesul la presă în calitate de ONG relativ nou?

Corentin Roudaut: Am descoperit că în Franța presa mereu caută experți să vorbească despre subiect. Am fost identificați ca experți velo în oraș și am construit relații personale cu anumiți jurnaliști. Oricând vor să scrie un articol despre ciclism, ne sună.

Am construit asta prin prezența noastră în sfera publică. De exemplu, luna trecută am avut alegeri în Paris. Pe parcursul săptămânilor dinaintea lor, eram pe stradă împărțind pliante, nu pentru a milita pentru vreun candidat, dar pentru a milita pentru propunerile noastre. Prin simplul fapt că am fost acolo împărțind pliante, a fost un mod foarte bun de a ne face văzuți și de a recruta noi membri.

SpO: În organizația noastră, nimeni nu este plătit și toți suntem 100% voluntari. Cum sunteți structurați intern în așa fel încât proiectele nu depind doar de unul sau doi oameni?

Corentin Roudaut: De fapt, și noi suntem 100% voluntari. Am avut un singur om pe care l-am angajat sub un contract temporar pentru campania electorală, dar a plecat. Avem puțin peste 1000 de membri donatori la momentul actual. Pentru campania electorală, am avut aproximativ 150 de voluntari activi. Acesta este punctul nostru forte; chiar dacă nu avem angajați full-time, avem mulți oameni care pot activa când avem o campanie specifică.

În același timp, există proiecte pe care ne-am dori să le realizăm, dar nu putem pentru că nu avem pe nimeni care să se ocupe. De exemplu, m-am întâlnit cu directorul general al unei firme de autobuze locale pentru a discuta cum bicicletele și autobuzele pot circula simultan. Relația asta e importantă dar, din păcate, am alte lucruri de făcut și nu pot menține acest proiect.

Din motiv ce nu avem nicio afiliere politică, înseamnă că refuzăm orice fel de subvenții publice. E un principiu de bază pentru noi. Acesta e și motivul pentru care nu avem angajați, pentru că nu avem fondurile să angajăm pe cineva. Suntem foarte selectivi în legătură cu parteneriatele și sponsorii.

SpO: Cum mențineți atenția voluntarilor pe parcursul anilor?

Corentin Roudaut: Cotizația de membru este doar cinci euro, dar mereu solicităm donații. Am avut o problemă mare acum câțiva ani, când sistemul nostru automat de mailuri a fost defect pentru câteva luni. Ne-am pierdut o treime din membri doar din cauza asta, și ne-a luat trei ani să ajungem unde eram înainte.

În ceea ce privește implicarea, știm că oamenii vor obosi. Știm că oamenii vor pleca eventual. Din echipa care a fondat organizația în 2015, nu a mai rămas niciunul. În mare parte din timp încercăm să recrutăm oameni și să găsim noi voluntari.

În 2023, aveam doi oameni care gestionau majoritatea lucrurilor, dar s-au simțit epuizați și au plecat. După aceea, am zis că vom încerca să distribuim egal munca mai multor oameni. Imediat cum avem un subiect nou, încercăm să căutăm persoana care se pricepe cel mai bine la el. Împărțim munca de comunicare; am un prieten care se ocupă în mare parte de presa locală, iar eu mă ocup de cea internațională. Necesită muncă să antrenezi oamenii, dar împlinitor pentru că nimeni nu primește prea multă muncă deodată. Avem aproximativ 25 de grupuri locale în total prin tot Parisul.

SpO: Care au fost cele mai mari greșeli pe care le-ați făcut și ce ați face diferit?

Corentin Roudaut: O greșeală pe care am făcut-o a fost să dăm prea multe responsabilități unui număr foarte redus de oameni. Ceva ce nu am realizat încă e să motivăm grupurile dezavantajate să se implice în ciclism și în organizația noastră. Majoritatea dintre noi suntem albi și bărbați; mai puțin de o treime dintre membri noștri sunt femei. O mare parte din populația de imigranți din Paris încă folosesc mașini. E dificil pentru noi sa reprezentăm populația asta, dar căutăm în continuare răspunsuri la asta.

SpO: Ați observat neînțelegeri dintre cicliști și pietoni? Și cum navigați asta?

Corentin Roudaut: Nu a fost deloc o problemă până acum doi ani, dar acum sunt multe plângeri cum că bicicliștii nu urmează regulile, nu se opresc la semafor sau nu lasă pietonii să traverseze.

Noi argumentăm că e o problemă de infrastructură. Multe dintre pistele de biciclete vechi au fost create direct pe trotuar, iar acest lucru ar trebui să se oprească. Pistele ar trebui să fie pe carosabil, nu pe spațiile pietonilor, pentru a avea o separare clară. Pentru probleme de comportament, noi milităm pentru gestionarea acestora de către poliție, cu focus pe cele mai periculoase dintre acțiuni. Dacă o bicicletă sau o mașină trece pe roșu când un pieton traversează, ar trebui să li se aplice amenzi. Pentru noi, prioritatea este infrastructura, iar mai apoi gestionarea comportamentelor.

Esti curios sa afli cum a ajuns Parisul mai prietenos cu biciclistii? Afla mai multe despre Paris en Selle : https://parisenselle.fr/