Ritmul uman al orașului: 30 km/h și puterea de a schimba locul în care trăim
Un oraș mai sigur, mai respirabil și mai prietenos cu oamenii începe cu încetinirea traficului.
— de Amer El Ibrahim
Mașina și locul ei în imaginarul urban
Trăim într-o societate în care mașina ocupă un loc primordial în viețile noastre, fie ca observator în cadrul urban, fie ca participant în mod direct la traficul auto. Chiar dacă recent s-au luat măsuri pentru recuperarea orașului din strânsoarea invizibilă acestor cutii metalice cu roți, orice poză a Bucureștiului de acum 5, 10 sau 20 ani arată clar cât de prevalente au fost acestea și încă sunt în imaginarul nostru cotidian.
O realitate fără ele ar fi, astfel, pentru mulți, o revoltă asupra vieții normale însăși, o elucubrație greu de cuprins.
Reticența față de schimbare
În consecință, nu e de mirare că măsuri pentru reducerea uzului lor sunt întâmpinate în cel mai bun caz circumspect de marea masă a populației, dacă nu de-a dreptul virulent. Până la urmă, ceva ce ai folosit și folosești zilnic intră treptat în sfera afecțiunilor noastre iraționale și orice critică adusă status quo-ului irită acest simțământ. De asemenea, reticența în acceptarea măsurilor de acest tip, care afectează confortul personal în avantajul celui comun, indică și că polisurile noastre rămân divizate, blocate într-o formă cvasi-rurală de existență, fără prezența unui liant de minim civism între cetățenii lor.
Cu toate acestea, o mare parte din vină pentru acest comportament îl au și autoritățile, care nu au întreprins campanii de informare a cetățenilor cu privire la beneficiile aduse de aceste măsuri (stâlpișori, locuri de parcare plătite, etc.), astfel că pentru mulți cei care au fost afectați de acestea ele au survenit nu ca implementări urbanistice sănătoase, ci ca toane aberante de-ale administrației.
Limitarea vitezei la 30 km/h: percepții și realitate
La fel poate fi spus și despre limitarea vitezei la 30 km/h în oraș, o măsură care ar reteza drastic din plăcerea de a conduce (sau de a goni), cât și presupus timpul de deplasare. Până la urmă, relativ aceeași viteză o au și trotinetele electrice sau bicicletele, astfel că, la o primă vedere, mașina ar deveni doar o variantă mai scumpă și poluantă acestora. Dar care este adevărul?
Chiar dacă pare paradoxal, reducerea vitezei la 30 km/h fluidizează traficul și micșorează timpul de deplasare, așa cum reiese dintr-un studiu recent. Viteza redusă înlesnește accelerări și frânări mai line de-a lungul traseului, producând astfel o viteză generală mai constantă și deci, o fluidizare mai bună a traficului și o diminuare a noxelor emise.
Același studiu, care a evaluat 40 de orașe diferite din Europa, arată că această limitare de viteză a făcut să scadă cu:
37% accidentele rutiere
18% emisiile de noxe
2.5 dB poluarea fonică
7% consumul de carburant
Exemple europene
Să luăm cazurile a 3 orașe europene: Paris, Zürich și Berlin.
Parisul este cel mai bun exemplu pentru acest subiect, întrucât a introdus limitarea în absolut tot orașul. La doar câteva luni de la implementare, 40% din accidente au fost reduse, iar poluarea fonică a scăzut cu 3 dB, ambele peste medie. În Zürich, unde doar jumătate din străzi au această restricție, s-au observat scăderi de 25% la accidente și de 1,6 dB la poluarea fonică.
Cu toate acestea, ambele orașe au înregistrat perioade mai lungi în traseele rutiere, însă aproape insesizabile, de câteva secunde la kilometru parcurs.
Berlinul, pe de altă parte, a introdus limitarea pe doar 5 drumuri principale, iar rezultatele se văd în statistici. Accidentele au scăzut cu doar 10%, însă poluarea fonică s-a redus cu 3 dB, ca în Paris.
Centrul Parisului via The National News / AFP
Ce putem învăța din aceste exemple
Din exemplul acestor 3 orașe, se poate observa cum amplitudinea implementării limitării de viteză afectează proporțional și rezultatele ei. Cu cât mai extinsă restricția, cu atât mai simțitoare consecințele pozitive.
Astfel, restricția doar pe Calea Victoriei și câteva străzi adiacente ar aduce numai beneficii marginale, insesizabile pentru pietonul de rând. Dacă ne dorim orașe ca afară, mai sigure, mai curate și mai respirabile, făcute de-o potrivă pentru om și mașină, extinderea limitării în mai multe zone din centrul orașului, și nu numai, ar fi un prim pas spre obținerea acestui deziderat.
Schimbarea începe cu fiecare dintre noi
Până atunci, inițiativele individuale voluntare, neconstrânse de restricții sau legi, pot schimba fața acestui oraș: folosirea transportului în comun în detrimentul mașinii, parcarea doar pe locurile cu plată, evitarea deplasărilor cu mașina în perioade de congestie.
Schimbarea pornește de la noi înșine, iar până o să vină cineva să impună anumite reguli, trebuie să preluăm noi singuri ștafeta, voluntar.
Limitare viteză 30km/h pe Calea Victoriei, București, România
