Natură în oraș, fără limite.
Bucureștiul are două probleme majore atunci când vine vorba de spațiile verzi. În primul rând există o problemă cantitativă - există puțini metri pătrați de spațiu verde/locuitor, iar în al doilea rând există o problemă calitativă - spațiul verde existent este prost întreținut și valorificat de comunitate.
Reguli acces și suprafețe spații verzi, conform L. 24/2007
Dacă este să ne raportăm la suprafețele existente de spații verzi, uitându-ne la evoluția populației Capitalei până în 2025 și știind din normativele în vigoare necesarul de spații verzi putem să ne stabilim în mod obiectiv cât de mult spațiu verde ne lipsește în București.
Astfel, în prezent avem în București 1.77 metri pătrați de parcuri publice per locuitor. Pentru a trăi într-un oraș decent avem nevoie de 3.5 ori mai mult spațiu verde, doar în categoria parcurilor.
Avem nevoie de 3.8 ori mai multe grădini publice urbane.
Avem nevoie de 4.6 ori mai multe scuaruri.
Avem nevoie de 59 ori mai mulți metri de aliniamente stradale verzi.
Deficitul de spațiu verde este șocant și atunci când ne uităm la necesarul de spații verzi extravilane, care asigură perdele verzi împotriva poluării. Bucureștiului îi lipsesc, pe o distanță de maxim 50km de oraș, nu mai puțin de 40.700 de hectare de spații verzi.
Împotriva antropizării excesive.
Spațiul verde acoperit cu asfalt sau orice fel de material sintetic nu mai este spațiu verde. În prezent Bucureștiul este dezechilibrat, există mult mai mult material antropic decât natural. Avem nevoie să luăm fiecare metru pătrat de domeniu public și să-l valorificăm drept spațiu verde real, adică cu iarbă, plante sau pomi.
Aliniamentele verzi, pe lângă rolul estetic, fac orașul un loc prietenos cu omul. Spațiile integral acoperite cu betoane, fără umbră, sunt pur și simplu spații inutilizabile.
Piața Universității, ≈1970
Piața Universității astăzi.
Este necesar să ne regândim spațiile publice astfel încât omul să fie bine primit, iar acest lucru poate să fie făcut doar prin recuperarea restanțelor pe care orașul le-a adunat de-a lungul anilor prin deteriorarea și dispariția spațiilor verzi.
Gardurile și în general obstacolele care ne fac să ne simțim ca într-o cușcă trebuie să dispară.
Fie că vorbim de spațiile verzi dintre blocuri sau că vorbim despre scuarurile de pe marile bulevarde, nu avem de ce să construim bariere între noi și natură.
Este necesar să protejăm puținii arbori rămași în oraș, iar odată ce practica toaletării abuzive (care a distrus aliniamente întregi de pomi, spre exemplu cum s-a întâmplat pe Blvd. Elisabeta) încetează, este necesară replantarea pomilor.